Legenda pe care o spun batranii

Localitatea s-a format in anul 1923 dupa exproprierile facute de pe mosiile lui Luca Ionescu si Voicu Voievod. In urma acestei exproprieri au fost improprietariti vaduvele si orfanii luptatorilor cazuti in Primul Razboi Mondial in Valea Oituzului, Marasti si Marasesti (beneficiarii fiind aproximativ 45 de familii).

Originari din comuna Luizi Calugara, judetul Bacau, familiile dominante: Adam, Butacu, Butacel, Sascau, Sabau, Coceanga, Ferent, Ghenta, Varga, Horvat, Pal, Palcau Sascau, Matei, Chius, Chiriches, Cuna, Timpu, Bogdan etc. de confesiune religioasa romano-catolici, s-au asezat la sud de localitatile Mihail Kogalniceanu si Sibioara, la o distanta de aproximativ 7 km la vest de orasul Navodari, intre DN Bucuresti-Constanta-Tulcea.

Locuitorii satului Oituz erau romano-catolici si faceau parte din Parohia Mihail Kogalniceanu. Acestia au fost ajutati de populatia de etnie germana din M.Kogalniceanu si astfel s-au incheiat casatorii mixte, cumetrii. In perioada 1923-1940, o parte din populatia Oituzului migra la locul de bastina, din toamna pana in primavara, urmand ca primavara sa se intoarca si sa lucreze pamantul. Deoarece „vara misunau serpii si iarna urlau lupii”, unii locuitori ai Oituzului de atunci au renuntat la terenuri, migrand in Continentul Nord American si inapoi in Moldova.

In sat au ramas 8 familii: Butacel Mihai, Tulbure Dumitru, Pal Anton, Palcau Iosif si Chius Verona. Acestia si-au construit casute din chirpici renuntand la bordeie dupa modelul caselor nemtersi – tip vagon.oituz_satelit

In anul 1940 datorita conjuncturii istorice, germanii din Romania au fost repatriati. Asa s-a intamplat si cu germanii din M.Kogalniceanu. A fost o pierdere grea pentru locuitorii cu care au convietuit printre care si ceangaii din Oituz. Unii locuitori din Oituz au cumparat vite de povara, cai, atelaje agricole si chiar pamant. In perioada celui de-al doilea razboi mondial au suferit mult si au luptat in fronturile de est si vest, multi fii ai satului au murit pe campurile de lupta.

Dupa anul 1945 la al doilea val de improprietarire au fost improprietariti cei ce au luptat in razboi (aproximativ 15 familii). In urma impartirii Europei in influente: la vest capitalism si la est comunismul, Germania fiind divizata si ea in doua, nemtii repatriati in anul 1940 in Germania si cazuti in influenta sovietica, au fost adusi inapoi in locurile natale-M.Kogalniceanu. Acolo nu si-au mai gasit locuintele pentru ca au fost ocupate de populatia aromana. Au fost nevoiti sa se stabileasca la rudele lor din Oituz: Fehndric, Arnold, Drese, Wacner, Streille, Roloshi, Rujanschi etc. o parte din acesti nemti fiind deportati in URSS, pentru reconstructie.

Pana in anul 1990 demografia Oituzului a fost in medie de 509 copii de familie, avand aproximativ peste 700 de suflete din care aproximativ 110 au radacini de etnie germana. O parte au emigrat dupa anii ’90 in Germania iar ceangaii, au plecat o parte la munca in Europa (Italia, Spania, Grecia).

Articol preluat din publicatia: Cronica Metropolitana, Anul II – nr. 6